Totalul afișărilor de pagină

luni, 15 octombrie 2012

Sa stii ce vrei e o arta,sa stii cum sa obtii...e un talent

        In acea seara,am ajuns acasa destul de tarziu.M-am furisat pe usa,de la intrare,pentru a nu o trezi pe matusa mea.Tot ceea ce imi doream e un interogatoriu la care sa-i raspund cu :
            -Nu-ti face griji,am alergat toata ziua dupa in nebun.
M-am asigurat ca e in patul ei,apoi cu pasi marunti m-am indreptat spre camera mea.Am apasat pe clanta,de parca as fii vrut sa apas pe un balon,cu un ac,fara a-l sparge.
                 CRRRRRRRRR!
    (Se auzii scartaitul usii)
           -Firarrrr. soptii eu,facand semn usii sa taca. (de parca ea m-ar fii putut intelege,la cat de ametita eram,nu m-as fii mirat daca usa mi-ar fii vorbit)
     M-am trantit in pat,obosita,fara a ma schimba in pijamale.Am ofticat puternic,privind spre balcon.Un aer rece si intepator venea de afara,asa ca m-am decis sa inchid mai bine fereastra.
Mi-am scos carnetelul din geanta,apoi m-am indreptat spre fereastra.Mergand pe varfuri,ca o balerina,pielea mea catifelata mangaia podeaua rece,ca petalele unui trandafir,cazand una cate una.
          deschid carnetelul,rasfoind foile vedeam tot felul de desene,imi aminteam de locuri,de sentimente,de amintiri,colegi,prieteni,mirosul serilor de vara,si brusc un biletel cazuse din el: Si asta ce o mai fii?
 Am ridicat usor biletelul de pe podea,cazut chiar langa fereastra.
Era o hartie alba,frumos impaturita in patru.
Am despaturit usor hartia,amintindu-mi cum despatuream foile de prajituri ale bunicii,fara a rupe vreuna,fiind foarte firave.

duminică, 14 octombrie 2012

In cautarea lui

Si totusi,oare stim vreodata cine suntem,cu adevarat?
Ajungem vreodata sa ne cunoastem pe noi insine cu adevarat?
Iar oamenii ce ne inconjoare,cu care traim,carora ne destainuim,putem spune ca ii cunoastem?Sau doar se ascund dupa niste masti de nerecunoscut...

                  Ore intregi m-am invartit pe straziile Parisului.Si poate asi fii trecut pe langa el,si nu l-asi fii observat.Caci totul era in ceata.
     Se inserase,iar inima nu incetase sa mi se zmunceasca din piept.Batea atat de tare,de parca ar fii vrut sa o ia la fuga,parca cautandu-l si ea.
M-am oprit pentru o secunda, pe unul dintre podurile ce tranversau raul Sena,inchizandu-mi ochii.Simteam mirosul apei,al parfumurilor scumpe ale oamenilor ce treceau pe langa mine,si

 ....