Foaia accea er insa desenul meu. Il priveam nedumerita, nu facea parte din carnete, era un cadou, o ilustratie-portret care o facusem la 17 ani, cand inca ma aflam in München.
Am stat cateva clipe pe ganduri amintindu-mi de prima mea iubire,a carui desen ii era destinat.
Eram o coplia pierduta,care cauta un sambure de iubire intr-o lume monotona,si am gasito.
Ma indragostisem nebuneste de un baiat cu 4 ani mai mare ca mine.
Imi aduceam si atunci aminte de zambetul pe care il adoram,oricat de suparata eram ma facea sa zambesc. Inima lui parea atat de rece iar ochii lui blanzi spuneau povesti triste. Insa il simteam,era o persoana ce se atasa usor si se indragostea repede.
Drumuriile noastre s-au desparit insa,eu trebuind sa ma reintorc in Romania,impreuna cu familia mea,legautiile s-au rupt,si in scurt timp nu am mai auzit de el.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu