1.Schimbarea

Intr-o lume pierduta,intre basm si realitate,privesc silueta unei adolescente care tanjeste dupa file de poveste.Cu maini delicate isi aseaza parul aramiu,dupa ureche.
Obrajii conturati,ochii mari verzui dar invaluiti de mister.Buze de culoarea petalelor rozalii ale trandafirilor salbatici.Trasaturi dulci ale fetei ca a unei copile inocente. .

Ma ridic de pe scaunul confortabil ,si ma apropii mai mult de oglinda,observ adolescenta apropiinduse si ea,copiindu-mi miscarile si mimica fetei:
        ''Nu sunt decat un copil,nici nu ma mai recunosc,atat de mult m-am schimbat,si totusi...eu sunt?acea minunata fata?''
Absorbita parca de oglinda,o voce groasa de femeie,ma trezii la realitate:

''-Domnisoara Sayuri,urmati''
''-Ah,da...[spun eu plecand putin capul in semn de multumire]''

Femeia imi deschise o usa din capatul camerei si ma pofti inauntru unde ma astepta o doamna mai invarsta,foarte aranjata si dichisita.Aceasta se prezenta frumos apoi se aseza in spatele unui birou.
Arunca o privire la dosarul meu care se afla pe masa,apoi imi puse cateva intrebari standard. "Ma numesc Min Sayuri si am 19 ani.De mica am fost atrasa de tot ceea ce insemna desen si arta,si am continuat sa imi urmez pasiunea invatand la liceu de arte plastice." A urmat o clipa de tacere apoi femeia continua " programul nostru sustine ideea de studiu inafara tarii,primind sustinere din partea statului atat informare cat si legaturi directe cu diferite universitat" inspira adanc si deschise dosarul. Ochii ei parca strapungeau fiecare rand si informatie nescapandui nimic,apoi brusc se opri. Portofoliul. Cele mai bune desene ale mele se aflau acolo si acesta ar fii momentul critic. Doamna inspra adanc " Imi place,ai viziune si stil.Dar trebuie sa fii flexibila " "la ce va referiri?" intreb eu "inscrieriile pentru programul nostru s-au incheiat saptamana trecuta,iar maine la ora 6 ar fii trebuit sa fii la Bucuresti pentru completarea unor formulare si participarea la preselectie. "dar in 2 ore pleaca ultimul tren spre bucuresti"