Si toti ne mintim uneori

Si toti ne mintim uneori pe noi insine.
Ne place sa traim in propriul paradis,spunand cat este atat de real,dar stim ca este o minciuna.

Si toti am facut asta macar o data in viata. Toti am vrut sa pastram o poveste pentru totdeauna,imbatati cu amor,preferand minciuna decat adevarul.
Stiam totusi ca se va sfarsi.Ca nimic nu este pentru totdeauna.Decat sa recunoastem sfarsitul povestii doar ne minteam spunand ca totul va dura la nesfarsit.

Dar timpul se scurge,ca cerneala pe hartie. Iar oricat am amana. Acel moment vine. Povestea se sfarseste si din cauza iluziilor noastre,ea doare mai tare ca niciodata.

Si cine este responsabil?! Doar...noua nea placut sa ne hranim din iluzii....
Si daca pana si noi ne minim.in cine sa avem incredere?
Doar ...noi neam tradat sufletele in fața placerii. Si o vom face din nou si din nou caci atunci cand este vorba de dragoste,pana si legiile universului dispar.

Si rasfoim deseori trecutul,

,in cautarea esențelor tari pastrate in pagini vechi.

Se intamplase nu de mult,dar cand ma asteptam mai putin.
Inca stateam in München,dar stiam ca in curand voi pleca sa imi termin liceul in Romania.

Imi placea sa cutreier straziile din centul orasului,acelea unde turistii nu impanzeau zona,iar cladirile aveau un aer mai artistic.

"Kling." "Ah. Un mesaj"
"Hbf statia de metrou,in 5 minute ajung"

"Ahh. Aproape ca uitasem" imi spusem in gand. "
"Ne vedem acolo" ii raspunsem.
"Este vreo problema daca vin cu prietena?"

"Ohh.aşa deci. Si eu care credeam ca e o intalnire" spun eu zambind ironic . Dar nu ma lasam mai prejos si ii scrisesem inapoi " ar trebui sa vin si eu cu prietenu?"

Kling. Inca un sms " glumesc:*"

Ma astepta langa scarile rulante,ascultand muzica.

   "Hmm...Misterios tipul" imi spusesem in gand "am mai vazut ca el ,Playboy,se da in vant dupa aventuri si crede ca am sa ii cad in plasa."

O clipa il privi in ochi,cu mare grija sa nu ma indragostesc,insa stilul lui ma atragea,recunosc.
Isi mai aprinsese o țigara.Privea in zare dar nu spunea nimic. Ma gandeam mereu,oare ce ascunde.

A fost prima oara cand il vazusem.Si primele impresii facute.

Cand trecutul bate la usa,raspunzi?

Foaia accea er insa desenul meu. Il priveam nedumerita, nu facea parte din carnete, era un cadou, o ilustratie-portret care o facusem la 17 ani, cand inca ma aflam in München.

Am stat cateva clipe pe ganduri amintindu-mi de prima mea iubire,a carui desen ii era destinat.

   Eram o coplia pierduta,care cauta un sambure de iubire intr-o lume monotona,si am gasito.
Ma indragostisem nebuneste de un baiat cu 4 ani mai mare ca mine.
Imi aduceam si atunci aminte de zambetul pe care il adoram,oricat de suparata eram ma facea sa zambesc. Inima lui parea atat de rece iar ochii lui blanzi spuneau povesti triste. Insa il simteam,era o persoana ce se atasa usor si se indragostea repede.

   Drumuriile noastre s-au desparit insa,eu trebuind sa ma reintorc in Romania,impreuna cu familia mea,legautiile s-au rupt,si in scurt timp nu am mai auzit de el.

... O urma de mister

" Si poate m-ai uitat,desi imi promisesesi ca nu o vei face. Stiu ca a trecut mult timp decand am vorbit ultima oara si trebuie sa imi cer scuze,dar stiu ca nu ma vei ierta "

Inima incepu sa imi bata,inspiram adanc dat uitam sa expir. Oare cine era...

"Am ceva sa iti inapoiez insa,si as fii foarte incantat sa ne vedem maine  dis de dimineata la cafeneaua ta preferata.

Cu mult dor,
    O persoana draga tie "

Un biletel si un trandafir,o urma de mister si o fata nedumerita, un trecut pe care l-am lasat in urma si o inima care tanjea dupa acele clipe.

Un nou inceput

  Purtam o rochita vaporoasa,alba cu modele florale.Parul imi era lasat lejer pe spate si pe un umar avem o poseta in care am mai inghesuit 2-3 haine.

  Ma strecuram prin multimea din aeroport cu un geamantan mare si greoi. Scaunele de asteptare erau ocupate,fiind vacanta de primavara,aeroportul era plin.
   Cautam cu privirea un scaun liber,dar nici o sansa.
Mi-am scos din poseta biletul de avion :"terminal 1A,zborul 35 " am mai aruncat o privire in sala de asteptare
"ah, zborul 35 aici este,in 20 minute imbarcarea " imi spusesem in gand.

Brusc ma cuprinsese un sentiment de melancolie. Toate amintiriile din trecut imi apareau in fata ochiilor si mii de ganduri si sentimente imi inundau sufletul. Treceam de la o stare la alta, de la bucurie la tristete.

  Eram decisa ca,atunci cand v-oi pasi in avion voi lasa trecutul in urma si ca voi incepe o noua etapa a vietii pe care o voi trai asa cum am visat.