Si toti ne mintim uneori

Si toti ne mintim uneori pe noi insine.
Ne place sa traim in propriul paradis,spunand cat este atat de real,dar stim ca este o minciuna.

Si toti am facut asta macar o data in viata. Toti am vrut sa pastram o poveste pentru totdeauna,imbatati cu amor,preferand minciuna decat adevarul.
Stiam totusi ca se va sfarsi.Ca nimic nu este pentru totdeauna.Decat sa recunoastem sfarsitul povestii doar ne minteam spunand ca totul va dura la nesfarsit.

Dar timpul se scurge,ca cerneala pe hartie. Iar oricat am amana. Acel moment vine. Povestea se sfarseste si din cauza iluziilor noastre,ea doare mai tare ca niciodata.

Si cine este responsabil?! Doar...noua nea placut sa ne hranim din iluzii....
Si daca pana si noi ne minim.in cine sa avem incredere?
Doar ...noi neam tradat sufletele in fața placerii. Si o vom face din nou si din nou caci atunci cand este vorba de dragoste,pana si legiile universului dispar.

Si rasfoim deseori trecutul,

,in cautarea esențelor tari pastrate in pagini vechi.

Se intamplase nu de mult,dar cand ma asteptam mai putin.
Inca stateam in München,dar stiam ca in curand voi pleca sa imi termin liceul in Romania.

Imi placea sa cutreier straziile din centul orasului,acelea unde turistii nu impanzeau zona,iar cladirile aveau un aer mai artistic.

"Kling." "Ah. Un mesaj"
"Hbf statia de metrou,in 5 minute ajung"

"Ahh. Aproape ca uitasem" imi spusem in gand. "
"Ne vedem acolo" ii raspunsem.
"Este vreo problema daca vin cu prietena?"

"Ohh.aşa deci. Si eu care credeam ca e o intalnire" spun eu zambind ironic . Dar nu ma lasam mai prejos si ii scrisesem inapoi " ar trebui sa vin si eu cu prietenu?"

Kling. Inca un sms " glumesc:*"

Ma astepta langa scarile rulante,ascultand muzica.

   "Hmm...Misterios tipul" imi spusesem in gand "am mai vazut ca el ,Playboy,se da in vant dupa aventuri si crede ca am sa ii cad in plasa."

O clipa il privi in ochi,cu mare grija sa nu ma indragostesc,insa stilul lui ma atragea,recunosc.
Isi mai aprinsese o țigara.Privea in zare dar nu spunea nimic. Ma gandeam mereu,oare ce ascunde.

A fost prima oara cand il vazusem.Si primele impresii facute.

Cand trecutul bate la usa,raspunzi?

Foaia accea er insa desenul meu. Il priveam nedumerita, nu facea parte din carnete, era un cadou, o ilustratie-portret care o facusem la 17 ani, cand inca ma aflam in München.

Am stat cateva clipe pe ganduri amintindu-mi de prima mea iubire,a carui desen ii era destinat.

   Eram o coplia pierduta,care cauta un sambure de iubire intr-o lume monotona,si am gasito.
Ma indragostisem nebuneste de un baiat cu 4 ani mai mare ca mine.
Imi aduceam si atunci aminte de zambetul pe care il adoram,oricat de suparata eram ma facea sa zambesc. Inima lui parea atat de rece iar ochii lui blanzi spuneau povesti triste. Insa il simteam,era o persoana ce se atasa usor si se indragostea repede.

   Drumuriile noastre s-au desparit insa,eu trebuind sa ma reintorc in Romania,impreuna cu familia mea,legautiile s-au rupt,si in scurt timp nu am mai auzit de el.

... O urma de mister

" Si poate m-ai uitat,desi imi promisesesi ca nu o vei face. Stiu ca a trecut mult timp decand am vorbit ultima oara si trebuie sa imi cer scuze,dar stiu ca nu ma vei ierta "

Inima incepu sa imi bata,inspiram adanc dat uitam sa expir. Oare cine era...

"Am ceva sa iti inapoiez insa,si as fii foarte incantat sa ne vedem maine  dis de dimineata la cafeneaua ta preferata.

Cu mult dor,
    O persoana draga tie "

Un biletel si un trandafir,o urma de mister si o fata nedumerita, un trecut pe care l-am lasat in urma si o inima care tanjea dupa acele clipe.

Un nou inceput

  Purtam o rochita vaporoasa,alba cu modele florale.Parul imi era lasat lejer pe spate si pe un umar avem o poseta in care am mai inghesuit 2-3 haine.

  Ma strecuram prin multimea din aeroport cu un geamantan mare si greoi. Scaunele de asteptare erau ocupate,fiind vacanta de primavara,aeroportul era plin.
   Cautam cu privirea un scaun liber,dar nici o sansa.
Mi-am scos din poseta biletul de avion :"terminal 1A,zborul 35 " am mai aruncat o privire in sala de asteptare
"ah, zborul 35 aici este,in 20 minute imbarcarea " imi spusesem in gand.

Brusc ma cuprinsese un sentiment de melancolie. Toate amintiriile din trecut imi apareau in fata ochiilor si mii de ganduri si sentimente imi inundau sufletul. Treceam de la o stare la alta, de la bucurie la tristete.

  Eram decisa ca,atunci cand v-oi pasi in avion voi lasa trecutul in urma si ca voi incepe o noua etapa a vietii pe care o voi trai asa cum am visat.

Sa stii ce vrei e o arta,sa stii cum sa obtii...e un talent

        In acea seara,am ajuns acasa destul de tarziu.M-am furisat pe usa,de la intrare,pentru a nu o trezi pe matusa mea.Tot ceea ce imi doream e un interogatoriu la care sa-i raspund cu :
            -Nu-ti face griji,am alergat toata ziua dupa in nebun.
M-am asigurat ca e in patul ei,apoi cu pasi marunti m-am indreptat spre camera mea.Am apasat pe clanta,de parca as fii vrut sa apas pe un balon,cu un ac,fara a-l sparge.
                 CRRRRRRRRR!
    (Se auzii scartaitul usii)
           -Firarrrr. soptii eu,facand semn usii sa taca. (de parca ea m-ar fii putut intelege,la cat de ametita eram,nu m-as fii mirat daca usa mi-ar fii vorbit)
     M-am trantit in pat,obosita,fara a ma schimba in pijamale.Am ofticat puternic,privind spre balcon.Un aer rece si intepator venea de afara,asa ca m-am decis sa inchid mai bine fereastra.
Mi-am scos carnetelul din geanta,apoi m-am indreptat spre fereastra.Mergand pe varfuri,ca o balerina,pielea mea catifelata mangaia podeaua rece,ca petalele unui trandafir,cazand una cate una.
          deschid carnetelul,rasfoind foile vedeam tot felul de desene,imi aminteam de locuri,de sentimente,de amintiri,colegi,prieteni,mirosul serilor de vara,si brusc un biletel cazuse din el: Si asta ce o mai fii?
 Am ridicat usor biletelul de pe podea,cazut chiar langa fereastra.
Era o hartie alba,frumos impaturita in patru.
Am despaturit usor hartia,amintindu-mi cum despatuream foile de prajituri ale bunicii,fara a rupe vreuna,fiind foarte firave.

In cautarea lui

Si totusi,oare stim vreodata cine suntem,cu adevarat?
Ajungem vreodata sa ne cunoastem pe noi insine cu adevarat?
Iar oamenii ce ne inconjoare,cu care traim,carora ne destainuim,putem spune ca ii cunoastem?Sau doar se ascund dupa niste masti de nerecunoscut...

                  Ore intregi m-am invartit pe straziile Parisului.Si poate asi fii trecut pe langa el,si nu l-asi fii observat.Caci totul era in ceata.
     Se inserase,iar inima nu incetase sa mi se zmunceasca din piept.Batea atat de tare,de parca ar fii vrut sa o ia la fuga,parca cautandu-l si ea.
M-am oprit pentru o secunda, pe unul dintre podurile ce tranversau raul Sena,inchizandu-mi ochii.Simteam mirosul apei,al parfumurilor scumpe ale oamenilor ce treceau pe langa mine,si

 ....

Masca ascunde identitatea

Ajunsa in cafenea,cautam cu privirea autorul incidentelor,daca le pot numii asa.
In stanga cafenelei erau asezate aleatoriu 3 masute,insa toate goale.In dreapta se aflau mai multe masute ocupate,insa nu eram sigura daca cineva de acolo era persoana pe care o cautam,asa ca m-am asezat la o masa,asteptand sa ma bata cineva pe umar spunand: ''heii,eu sunt cel pe care il cauti''
    ''-Mda,sigur...asa ceva...aberant de-a dreptul''imi spuse o voce din gandul meu.
Ma uitam in jur,agitata,gandind ca ''sigur a fost o farsa!''.
Cand imi ridic privirea,in fata mea era asezat un buchet imens de trandafiri rosii cu un biletel in mijlocul lor.Timida am intors biletelul.Era scris de mana, Imi pare rau!,in franceza.
         M-am ridicat de pe scaun si am dat la oparte buchetul de trandafiri,pentru a vedea cine se ascunde in spatele lui.Am zarit un mim.Cunoscut pot spune.El imi zambi,apoi imi facu semn sa stau jos.M-am asezat jos,apoi l-am intrebat:
          ''Ce anume ai sa imi inapoiezi?''
    El imi zambi din nou,apoi incepu sa se controleze prin buzunare,de unde,in cele din urma,a scos un caiet,presupun.Sincer,nu vedeam prea bine,deoarece il tinea putin ascuns in palmele sale.
Mi-am aplecat capul in stanga,fortandu-mi ochii pentru a vedea mai bine.
Mimul imi inmanase carnetelul,se ridica de la masa,apoi in semn de ramas bun,isi inclina capul si apoi pleca.
      ''Ciudat''gandii eu,dand ochii peste cap.
Am privit spre carnetelul din mainile mele.Intorcandu-l pe partea cealalta am realizat ca era jurnalul meu de calatorie pe care il pierduse-m cu un an in urma.
Inima a inceput sa imi bata,iar un fior imi cuprinse tot corpul.Eram bucuroasa ca l-am gasit dar gandul meu era infectat cu amitirile din ziua pierderii,apoi cu tot ce se intamplase.
Mi-am adus aminte ca l-am pierdut langa mim,ca el mi-a organizat ''vanatoarea de comori'' si ca imi parea atat de cunoscut.
      Parca nici scaunul nu mai parea confortabil,stand ca pe ace,am deschis carnetelul rasfoindul.
Imi veneau in minte fiecare amintire a paginii pe care am scris,una cate una,derulandu-se printre degetele mele.Brusc imi sari in ochi o pagina care nu continea scrisul meu.
                     ''Ce....'' am inceput sa citesc ceea ce scria,cuvant cu cuvant,fiorii devenisera din ce in ce mai mari,in gandul meu totul se incetosa,si intr-un fel ciudat unele lucruri se clarificau.
La sfarsitul micii scrisori,sub o semnatura pe care o cunosteam,se afla un micut citat
      ''Nu trage niciodata concluzii inainte sa ai toate datele''
Inima mii s-a oprit in loc,si intr-un suflet am iesit din restaurant cautand-ul din nou pe mim,alergand in stanga si dreapta pentru al gasi.
Insa mimul disparuse,exact ca in alte dati.
       ''Nu-mi vine sa cred ca el e,cum e posibil...nu pot sa cred...trebuie sa-l gasesc!''exclam eu foarte agitata.

   Si oare cine era acest tip?Pe cine ascundea traditionalul machiaj?De unde stia atat de multe despre mine?Si ce-mi scrisese?

Trandafirul

        Dis de dimineata,mi-am facut un ceai si m-am pregatit pentru micuta mea ''calatorie''.
Mi-am bagat biletelul in geanta,mi-am luat jacheta si am plecat spre floraria de langa parcul Luxembourg.

       Desi am mai fost de zeci de mii de ori la acea florarie,niciodata nu am mers cu un entuziasm atat de mare.Am inmanat misteriosul cod vanzatorului,iar el cu un zambet putin rautacios,a inceput sa murmure:
                      ''-Ah,da!Uitasem,comanda specia...''apoi ma privi si imi spuse ''Asteptati cateva momente''
      Am aprobat din cap si am inceput sa privesc restul incaperii,in timp ce vanzatorul a plecat in spatele magazinului. A revenit cu un trandafir rosu,foarte frumos.
                      ''-Ma scuzati,cine a efectuat aceasta comanda?''
                      ''-Am primit ordine stricte sa nu divulg acest lucru''
                      ''-Multumesc,La revedere''
      Mi-am luat trandafirul si iesit din magazin.M-am asezat pe o bancuta admirand trandafirul.
                      ''-Tu de la cine esti?''
Invartindul pe o parte si pe alta,am observat un biletel in interiorul lui.
                      ''-Oh,un alt biletel?''

Surpriza surpriza,de ziua mea

        Ora 20:45 Marché Bastille                                   Mesajul Misterios

         Ma plimbam prin micuta piata din Bastile,cand am primit un mesaj.In fundal canta melodia mea preferata.

                                ♪ ♫  Coeur de pirate - Adieu ♫ ♪

     ''Oare cine o mai fii la ora asta....'' mormai eu. Am deschis telefonul,citind mesajul:

 

            '' Numar necunoscut...hummm....sa fie oare de la Josephine.Iara vrea sa imi faca vre-o surpriza sigurat.De-aia mi-a trimis de pe un numar necunoscut...oare ce o fii''
         Eram intrigata,cafeneaua era la cativa pasi de mine,dar matusii mele nu-i statea in fire sa iese atat de repede de la servici.
          ''Poate a facut o exceptie de ziua mea'' gasesc eu rezolvarea problemei intr-un mod egoist.

Deci ma indreptam spre modesta Cafenea ''Flag''
     M-am asezat la o masuta intr-un colt,putin mai retras.Cafeneaua nu era atat de aglomerata ca de obicei,iar luminile pale faceau totul atat de romantic .... Un domn in costum select se indrepta spre mine,ma intreba daca am vre-o preferinta,iar eu,ca de obicei am comandat un Les Frappé.

   Comanda mea a fost facuta,si o asteptam. Bine inteles...o asteptam si pe Josephine.O cautam cu privirea prin multimea agitata. Cred ca au trecut mai mult de 15 minute,iar deliciosul meu Les Frappé abea acum si-a facut aparitia,printre mesele frumos aranjate,condus insa,spre surprinderea mea,de un Mim.
                 ''Hmmm...ciudat?! Nu-mi aduc aminte sa schimbe uniforma chelnerilor in una de Mim.''
           Mimul isi pleca putin capul,intr-un gest,care imi parea cunoscut,apoi imi aseza bautura fara cofeina,pe masuta rotunda din fata mea,si pleca din cafenea,spre piata.
                 ´´Ciudat...´´ spun nedumerita.
      ´´Si unde o mai fii si Josephine?´´ Mai ca gandeam cu voce tare.
        Dupa jumatate de ora,am luat si ultima gura din Les Frappé. ´´Mmmmm...a fost delicios´´ insa cu nervi trantesc cana pe masa,rasturnand-o pe o parte.Grabita sa nu se scurga vre-o picatura pe masa,ridic cana,si fara sa vreau privesc in ea.
         Spre uimirea mea,inauntrul,lipit de fundul canii se afla un biletel.

        Era un cod,apoi numele florariei mele favorite.Totul parea atat de straniu....Probabil ca si pentru ca afara era deja intuneric,iar aparitia mimului deja ma puse pe ganduri,apoi acest biletel misterios impreuna cu mesajul...ma faceau sa ma gandesc ca nu aveau nici o legatura cu matusa mea.

        Brusc,se auzise din nou soneria telefonului meu.Imi vibra in mana dreapta,insa si eu ´´vibram´´ alaturi de el,probabil de frica.Sigur de frica,imi era atat de teama si sa ma uit cine ma suna,si cu o voce tremurata,am raspuns foarte timida.

                     ´´Alo....da?´´

                   ´´Printes-o,eu am scapat de la lucru,ne vedem in 10 minute,cred.Te-am pupat´´

Pentru moment ma calmasem.

    In cateva minute am si zarit-o pe matusa,care ma astepta cu un buchet imens de flori.Mi-a urat inca o data la multi ani si am mers la un restaurant select,unul dintre preferatele ei,insa si al meu.

Nu indraznisem sa ii povestesc ce se intamplase,probabil pentru a pastra urma de mister care ma intriga,caci ma simteam ca un detectiv,asa ca am intrebat-o pe matusa un singur lucru;

           ´´Ce spui de cafeneaua Flag?´´

            ´´Prea simpla pentru gustul meu.´´

            ´´Despre mimi?´´

             ´´Draga,stii ca nu ma omor dupa ei´´

            ´´Mi-ai trimis astazi un mesaj?´´

             ´´Nu,am fost prea ocupata,dar Sayuri,ce sunt cu toate aceste intrebari?´´

             ´´Absolut nimic,matusa´´

 

                                               Si in acel moment am cazut pe ganduri,simtind o oarecare importanta care mi se acorda,si la urma urmei nu doream sa renunt asa usor.Ma simteam ca Jack Sparrow in cautarea comorii,sau ca Sherlock Holmes pe urma misterelor de neelucidat.

                                                                                          

La multi ani mie!

             Emotiile erau imense,costum elegant,interviul la colegiul multdorit era deja stabilit dupamasa,iar teama ca jurnalul meu ar fii ajuns pe mainile cui nu trebuia,era din ce in ce mai mare.
.Dupamasa am fost prezenta la interviu,si bineinteles acceptata. Urma sa incep cusuriile din toamna,deci mai aveam la dispozitie ceva timp sa invat limba.        Zilele au trecut,care din care mai plictisitoare,intrigante,ciudate sau superbe.
Cu franceza mergeam din ce in ce mai bine si parca totul incepea sa capete un sens,insa inca eram intr-o lume in care nu puteam sa vad scarile din fata mea si mereu mi se parea ca urmatorul pas am sa-l fac in gol.
     Asa s-a dus o alta vara din viata mea.

          LA MULTI ANI! imi ura matusa cu un tort minunat in mana ,intr-o dupamiaza .
       ''Scumpo astazi este ziua ta''
       ''De parca nu stiam''raspund indiferenta.
       ''Si cum trebuie sa te simiti la 19 ani?''
       ''Ca la 18,matusa,sincer eu nu vad nici o diferenta.''cu o voce calma,o asigur pe sora tatalui meu,ca totul e in regula cu mine.
       ''Dar...''continua ea''Ti-ai propus sa faci ceva spectaculos azi?''
       ''Sa hoinaresc straziile parisului pe inserate....''
       ''Iubit-o,asta faci de fiecare daca cand ai timp liber,totusi este ziua ta,ce spui daca,dupa ce vin de la serviciu ne vedem in fata magazinului cu trandafiri din piata?''
       ''Pe langa tarabele cu tablouri si langa mimi?'' era puncul nostru de reper.
Matusa facu semn din cap,apoi imi intinse pe masa o felie de tort cu o lumanare
       ''ok'' M-am autoservit cu o lingurita,din dulapiorul de langa ghiuveta si m-am asezat la masa,gustand din tort,apoi exclamand ''Oh minunat,matusa,tot o bucatareasa excelenta ai ramas''
       ''si ma bucur sa aud asta de la tine,te-am pupat printes-o ne vedem diseara'' Matusa se indrepta spre usa,cu o valiza in mana dreapta.Fusta ei neagra cu multe pliuri ii flutura sub voalul transparent,mai lung in spate,iar camasa alba,semnata Yves Saint Laurent in contrast cu o brosa turcoaz extrem de valoroasa care completa tot lookul glamour,indica clar ca Josephine,nu lucra la o florarie de pe strada Delambre si nici la cel mai faimos complex comercial din Paris.Ceva modest pot spune.Lucra la un birou de pe strada Rue Clovis.
  ''papa.'' luand-umi la revedere,inchid usa dupa ea si grabita,ma indrept spre balcon luandu-mi o tigara din poseta. Imi placea sa fumez pe balcon diminetiile cand eram singura. Imi aducea aminte de diminetiile petrecute in balcon la 17 ani,in München, fumand. Dupa ce mi-am terminat tigara ma indreptam garderopa,pentru a-mi alege cea mai moderna,frumoasa si indragita tinuta de a mea.
             Poate prima impresie care am facut-o legat de ziua mea este ca ''Nu imi pasa'' insa chiar imi pasa.Imi pasa foarte mult,insa nu imi doream ceva foarte extravagant,vroiam ceva intim,finut,de bun gust,si tipic Parizian.Adoram plimbarile lungi pe inserate,caci doar atunci Parisul imi oferea doza maxima de liniste,incredere si doar atunci imi descoperea secretele sale,ratacindu-ma pe strazi in care nu am mai fost aratandu-mi viata oamenilor care nu i-am mai vazut,inafara forfotei de la ora 14,din mijlocul orasului.
      

Jurnalul de calatorie

    A trecut deja o luna de cand m-am mutat la matusa.M-am inscris la un curs in apropierea mea si am inceput incetul cu incetul sa invat Franceza.
Asezata pe o bancuta,in mijlocul orasului,cu o cladire foarte frumoasa in stil vintage,in spatele meu si un felinar usor inclinat,de culoare inchisa,in stanga mea.Ma relaxam cu un roman frantuzesc de Guillaume Mussope care incercam sa il inteleg,insa nu stiam destula franceza:
         ''Ah,e atat de geru'' oftez eu
         ''Poate daca nu te-ai plange si atata,ai invata mai usor Franceza'' ma incuraja matusa ''haide sa iti gasim o rochita frumoasa''
  

Ma plimbam pe strazile lungi ale Parisului,admirand peisajul cu magazine in stanga si in dreapta mea,cladiri care din care mai frumos ornate si balcoane cu flori rosii,roz sau galbene.
         ''Aici totul pare perfect''

Trecu ceva timp de cand matusa nu mai scoase nici un cuvant,si in aglomeratia mare,o lasasem intr-un fel in spatele meu,insa cand mi-am intors privirea in spate,nu mai era.M-am ridicat pe varfuri pentru a vedea deasupra agitatiei pariziene insa in zadar.
       ''Probabil a vazut o rochita frumoasa in vre-un magazin,si s-a oprit sa mi-o cumpere'' bombani eu
Era logic pentru mine insa vroiam sa verific asa ca am bagat mana in geanta de firma care o tineam pe umarul drept,cautand un carnetel.

       Era un carnetel micut,de buzunar,cumparat de la un magazin micut cu obiecte vechi numit lá vieil.Il purtam mai tot timpul cu mine,acolo aveam cateva notite,desene,adrese,nume de magazine cat si specialitati de la diferite restaurante,chiar si poze.Era un fel de jurnal,un jurnal de calatorie mai bine spus.
      Si cum bine stim toate,orice ti-ai dori,gasesti intr-o geanta de femeie,insa nu ceea ce iti trebuie.In cele din urma am dat de micutul meu carnetel,deschizand-ul la una din paginile cu numere de telefon.Mi-am notat numarul in agenda si am apelat,cercetand cu privirea,din nou,multimea agitata.
            ''Abonatul nu se afla in aria de acoperire a retelei noastre,lasati un mesaj dupa semnalul sonor sau incercati mai tarziu''
            ''Alo,matusa,unde esti?eu sunt langa standul cu flori.te astept aici,.''
      In inbulzeala,un barbat s-a inpins in mine,nepasator facundu-ma sa imi scap geanta pe jos,din care,bineinteles au iesit plimbarete mii de lucruri,cum ar fii.:
     rujul,rimenul,carnetelul meu,parfumul meu preferat Dior{multumesc domnului ca nu s-a spart},tampoane,romanul care il citisem,o oglinda care s-a spart,pachetul de tigari,bonuri fiscale,cupoane expirate si multe alte chestii inutile.
           ''La'Dracu'' mormai eu.

Ma apleca frumos sa imi adun lucrurile cand zaresc de-asupra mea un Trandafir rosu aprins intins chiar in ochii mei. Privesc si mai bine si observ ca frumosul trandafir imi era daruit de un Mim.
         ''Merci''
Mimul dá din cap in semn de apreciere si se apleca spre mine,ajutandu-ma sa strang lucrurile.
     M-am ridicat,multumindu-i din nou mimului si plecand cu trandafirul in mana stanga si geanta in mana dreapta.

 

         Am stabilit ca ma intalnesc cu matusa acasa,nefiind departe de locul unde ma aflam,am luat metroul doar pentru cateva statii.In metro am inceput sa imi caut din nou carnetelul pentru adresa unei florarii din apropiere,insa,ca de obicei nu il mai gaseam.
        ''Unde te mai ascunzi acum?''
    Nu era ''ca de obicei'' ,caci nu se mai afla in geanta.

        ''Doar nu l-am uitat pe jos,sau lo fii luat cineva?Mimul probabil? ahhh,nu era prea dragut...poate altcineva'' imi spun. Simteam o agitatie,si in tot corpul furnicaturi.
         ''cine stie romana,cine ar intelege ce am scris.....ahhh Sayuri,.Delirezi. Desi trebuie sa fiu precauta,sa-mi aduc aminte ce anume scriam pe acolo.... poate m-ar ajuta.Poze personale....hummm...cateva numere de telefon si adrese....:-?...schitele locurilor mele preferate si alte zeci de pagini in care descriam diferite zile,plus informatii intime despre mine....sunt o idioata''...spunand acestea imi plesni singura una peste cap cu trandafirul ''E DOAR VINA TA''
 

Sa te trezesti intr-o lume noua

   Ma trezi un clingeld enervant .Intind mana stanga spre noptiera si,din greseala,inping pe jos aparatul care ma trezise.Imi trec buimaca mana prin par si ma frec la ochi.
Privesc prin camera in stil vechi,tablourile de pe perete,scaunul de la birou din lemn masiv si dulapul usor camuflat de culoarea asemanatoare cu peretele,ghiveciul imens cu flori parfumate de langa geam,insa privirea mi se opreste la balcon.Un balcon cu cadrane albe si o perdea cu modele inflorate.Incerc sa ma dau jos din pat,descotorosindu-ma de cearceaful care ma imbratisa,rugandu-ma parca sa nu il parasesc.

Pasesc gingas pe podeaua laminata,pana ce ajung la balcon apoi deschid usa.O mireasma primavaratica de flori si aer curat ma trezi complet la realitate.Imi ridicase-m privirea din florile de pe pervazul solid al balconului si ma sprijini de el.
         ''-Ce minunat''
         ''-Bunicul tau iubea floriile acestea'' o voce feminina in spatele meu care imi suna atat de cunoscuta.Am aruncat o privire peste umar si intr-o clipa femeia m-a cuprins in brate continuand ''Bunicului tau ii placea locul acesta,isi petrecea noptile pictand peisajul care tu il admiri.Imi aduc aminte ca eram o copila cand mancam prajutura lui preferata,iar el fuma zeci de trabucuri pe acest balcon.Cate amintiri''
         ''Matusa''
         ''Dar uitete la tine,cat de mare ai crescut'' Ma prinse de umeri si ma admira din cap pana in picioare ''Semeni tot mai mult cu mama ta,si ca tot vorbim de ea,cum de te-a trimis sa am eu grija de tine?''
         ''Pai cine mai locuieste la Paris?Ii era frica sa nu ma pierd in asemenea oras,si are incredere ca tu vei avea grija de mine''
         ''banuiesc ca e o oferta pe care nu o pot refuza {chicoti}acum haide sa mananci ceva,ai nevoie de energie,astazi e o zii mareata,corect? spunand acestea iesi din camera,lasand usa larg deschisa.
      Un miros de clatite cu banane si Nutella veni din pucatarie,strabatu intreaga casa,intra finut pe usa lasata deschisa apoi se strecura deasupra gurii mele pentru a-mi alinta mirosul.
       ''Asteapta,ai gatit clatite?''

oamenii...

''Cred ca e timpul sa ne luam ramas bun''
''Pentru o vreme,''continua Jessica.

Mi-am ridicat manerul valizei facand un pas inainte fara a ezita sa privesc in urma.Jessica ma urmarea,parca,plina de regrete,apoi cu o voce calma ma prinse de mana soptindumi:

''Ticaloasa mica''
''Jessica...spun eu cu lacrimi in ochi sarindui la gat....o sa imi fie dor de tine''
''Lasa momentele dramatice,iti pleaca avionul,acum dute,ai grija de tine''
''Si tu''

    Unii oameni intra in viata noastra,altii pleaca ... ei rapesc o particica din noi si lasa altceva in schimb,insa un lucru este sigur,odata ce au plecat noi nu vom mai fii aceeasi iar ei nu se vor mai intoarce aceeasi.Insa daca ii iubim cu adevarat ii vom lasa sa plece,si se spune ca daca ne iubesc cu adevarat se vor intoarce,mi-asi dorii sa se intoarca la fel cum au plecat insa uneori e imposibil ...
Simteam ca ma apasa ceva in piept,iar sufletul meu parea sa vrea sa paraseasca trupul insa nodul din gat il impiedica.Ma durea,insa daca drumurile noastre s-au despartit aici,asta nu inseamna ca nu se vor reintalni,cu noi amintiri,trairi,sentimente si ''discutii interminabile pe subiecte patetice'' .

That's life!

Dupa ploi,se mai arata si soarele

Jessica ma apucat de mana si mi-a spus: ''Trebuie sa plecam''
     ''Jessi,mergem acasa la Loren?''
     ''Nu!''
     ''Dar unde altundeva?''
     ''Cheama un taxi''
 Asa am si facut,desi nu stiam destinatia,insa in ciuda a ceea ce a spus Jessica,ne-am dus acasa la Loren.
Jessica nu a scos nici un cuvant tot drumul,iar odata ce am ajuns acasa mi-a ordonat cu un ton foarte puternic: ''I-ati bagajele,plecam acum,si nu ne mai intoarcem aici asa ca,nu uita nimic!''
Mi-am luat bagajele si ea pe a le ei.
Ne-am urcat in taxi si ne-am cazat intr-un hotel in apropierea centrului vechi.
Urma sa ne petrecem ce a mai ramas din seara si urmatoarea zii acolo,iar dimineata sa mergem la Studio pentru a lamuri situatia cu Morticia,insa la ora 6:00 dimineata am primit un telefon neasteptat,se pare,din partea unei asistente a Morticiei.
    ''Intalnirea s-a stabilit mai devreme,si in 10 minute trebuie sa te prezinti la birouri,Sayuri,imbraca-te''

In fata biroului ne astepta Morticia cu un plic in mana.Ajunse la ea,Morticia imi inmana plicul si cu zambetul pe buze spuse:
        ''Felicitari,se pare ca ai reusit sa obtii un interviu la o universitate renumita,ei au fost foarte captivati de desenele tale si vor sa incepi anul de colegiu la ei.Aici ai biletul de avion,bani pentru hotel si buzunar.Zborul este maine la 12:45''
        ''Bilete de avion?Unde v-oi zbura? {spun eu foarte curioasa}''
        ''Multumim Dna.'' {spun eu,deschizand plicul}

Morticia intra in cladirea impunatoare iar noi am ramas afara.
    ''Sayuri.stai {spune Jessica oprind-uma sa deschid plicul} haide sa mergem sa bem un suc si deschizi acolo plicul''
    ''Oare,unde v-oi zbura?''
    ''Californiaa,New York,Tokyo,Busan......''
    ''Sunt foarte curioasa''
    '' <3

Petrecerea

Dis de dimineata Loren a plecat,presupunand ca are ceva treaba.Era momentul prielnic sa ii arat Jessicai ce ascundea Loren .
        ''Jessica,la ce crezi ca ii foloseste Lorenei?''
     Jessica mima o expresie de uimire si isi acoperii gura cu mainile.
        ''Sayuri.De unde ai pistolul?''
        ''L-am gasit aseara sub pat.''

Au urmat cateva momente de tacere,picand amandoua pe ganduri.Eram speriate,agitate si obosite.Trebuia sa locuim o saptamana intreaga cu Loren.Nu aveam alta solutie.Ne-am decis sa ne pregatim bagajele in cazul unei plecari de urgenta si sa fim foarte atente cu Loren pana ce primim telefon de la Morticia.

Zilele urmatoare au fost cat de cat linistite.In ultima zii insa,am mers intr-un club cu Loren.
        ''Fetelor,ca tot e ultima seara care o petrecem impreuna,haide-ti sa sarbatorim.Stiu eu un club in apropiere si sunt prietena cu proprietarul''
        '' Meritam putina distractie asa-i Sayuri?''
        ''Jessica...eu nu cred ca e o idee prea buna....''
        ''Loren,venim.''

.Petrecere la piscina, suna chiar bine, insa personalitatea Lorenei si prietenii sai ma speriau.

Am ajuns la club pe la ora 21.Afara era pe inserate,fiind vara.Felinare frumoase luminau barul si piscina imensa.Multa lume,muzica la maxim,fum de tigara in toate colturile,fustite mini,decolteuri foarte adanci,costume de baie mai mult decat sexy,privirile furnicatoare ale necunoscutilor si multe alte detalii care,in cele din urma nici nu le-am mai observat.Admosfera era incendiara,iar Dj foarte dragut.
         
         ''Acum distrati-va,eu ma duc sa rezolv o afacere cu un prieten,simtiti-va bine,cheltuiala de la bar o treceti pe numele meu.''spuse Loren

Am inceput sa dansam si sa ne distram,fara sa cunoastem oamenii din jurul nostru,caci,ce ne pasa?
 Trecuse-ra cateva ore si ni se facuse sete.Atunci am vazut-o pe Loren luand un plic de la un baiat si facandu-ne semn sa venim la ea.
O luase spre baie si am urmat-o crezand ca vrea sa ne spuna ceva,fiind galagie afara.
       ''Ce e Loren?''intreba Jessica
       ''Veniti aici'' spuse Loren fluturand plicul foarte distrata,si continua ''Pentru voi,de data aceasta este gratis''
       ''Ce e acolo?''Intreb eu curioasa,insa Jessica ma inpinse inapoi cu mana si spuse ''Este ceea ce cred eu ca este?''
  Loren incepu sa rada si foarte ametita ii inpinse pliculetul desfacut aproape pe gat,Jessicai,insa Jessica il respinse cu mana.Loren insista,insa Jessica refuza ceea ce continea pliculetul si sufla in el.
       ''Ai innebunit?Habar nu ai cati bani ai irosit in momentul asta.Nu valorezi atat cat ceea ce ai risipit''

noapte de cosmar

   Eram speriate de moarte.Jessica m-a luase in brate si-mi sopti cu o voce foarte slabita si tremurata ca abea am inteles:
      ''-ce ar trebui sa facem?''
   ''-imi e frica Jessica,ar trebui sa sunam la politie?''
   ''-haide,linisteste-te poate e doar Loren''

Se mai auzii un tipat,era cel al Lorenei iar Jessica speriata a luat ce a prins in mana,nu am vazut bine,si a fugit in bucatarie.

Se lasa o tacere,care ma speria si mai tare.M-am ghemuit intr-un colt al patului,si am impins cu piciorul ceva sub pat.Nu mi-am dat seama ce asa ca am bagat mana sub pat sa vad ce e.Nu-mi venea a crede ochiilor ce tineam in mana.De uimire si spaima mi-am acoperit gura cu cealalta mana si cu ochii bolditi am realizat ca tineam in mana un pistol.
 ''Nu stiu cum se foloseste chestia asta,insa cred ca ma voi putea apara cu el''

 [Lumina s-a aprins] Am azvarlit pistolul de unde il luasem si mi-am ridicat subtil ochii de sub pat,cat sa vad in camera.M-am usurat cand am vazut-o pe Jessica cu Loren ca au intrat in camera.Am sarit la gatul lui Jessica imbratisand-o:
         ''-Jessica,ce s-a intamplat?''
         ''-Da,Loren.Cine era tipul?''
         ''-Ii datorez niste bani.Era beat.Nu vroia sa plece din fata usii pana nu ii dau banii,i-am spus ca intru in casa ca sa ii aduc banii insa a intrat peste mine hartuindu-ma.''
         ''-Da-l pe mana politiei,Loren [zbiera Jessica]''
         ''-Nu te baga.Stiu ce am de facut.Duceti-va la culcare.''

Spunand acestea Loren a inchis lumina si s-a dus in camera sa iar Jessica m-a luat de mana si m-a trantit in pat.Dupa acea sperietura imi era frica sa ii spun Jessicai ce aveam sub pat.Nu vroiam sa o sperii si mai tare si chiar aveam nevoie de odihna asa ca am incercat sa ma calmez si eu si intr-un final am adormit

Nu judeca o carte dupa coperta

'' Nu judeca o carte dupa coperta,caci cele mai frumoase coperti ascund cele mai murdare si infricosatoare povesti''

Si cand credeam ca situatia nu poate fii mai complicata de atat,apare Morticia:
       
      ''-Draga mea,v-a trebui sa ramani cel putin o saptamana in oras pana va vom primi raspunsul de la o universitate din afara tarii''

Era ca la Ruleta Ruseasca,o tombola a vietii. Aplicai prin intermediul unei firme,la o facultate.Cu toate actele completate si un portofoliu pe domeniul dorit,firma iti putea gasi o universitate in afara tarii,marea surpriza era "unde?"        Noi nu aveam unde sa stam in Bucuresti,iar banii care ii aveam in acel moment nu ne-ar fii ajuns si pentru mancare si sa platim camera la un hotel pentru o saptamana.
               ''-Jessica,unde vom sta?''
              ''-Stai calma,am eu o prietena care sta la internat in zona,putem dormi la ea o vreme si o rezolvam noi''
              ''-Esti sigura?Mai bine o suni''

        Jessica a rezolvat sa putem dormi o saptamana la acea prietena,insa nu mai mult.
Ne-am urcat in masina si am pornit-o spre internat.Nu o cunosteam pe acea fata si nici Jessica nu o stia foarte bine insa era singura noastra salvare.In acel moment am fii acceptat orice suna bine,aveam nevoie doar de un pat confortabil unde sa ne odihnim.

   Camera nu era prea mare,insa suficienta sa incapem toate.Am facut cunostinta cu Loren,o fata care parea de treaba.Cu o fata comuna,tot ce o facea sa para mai deosebita era parul sau cret si lung.
E clar ca,dupa o zii atat de obositoare am picat frante si am adormit bustean.

O zii linistita,pe langa ce urma sa nii se intample :)

La miezul noptii un zgomot ciudat m-a trezit.M-am ridicat din pat,foarte mahmura.Nu eram in stare sa deosebesc patul de canapea daramite sa imi dau seama ce a provocat acel sunet?
M-am uitat spre patul lui Jessica apoi spre cel al Lorenei.Jessica era acolo insa Loren lipsea.Nu era treaba mea sa ii tin evidenta si ca musafir nu ar fii fost frumos asa ca m-am pus inapoi in pat insa din nou s-au auzit alte zgomote de data aceasta mai puternice.
         ''Jessica,trezestete[strig eu]''
         ''mmmm..[mormai Jessica]''
         ''se aude ceva in bucatarie...dute si verifica!''
         ''dute si verifica tu''
      Se auzi o sticla spargandu-se si apoi un tipat.Inima a inceput sa imi bata puternic iar picioarele si bratele sa imi tremure.In mintea mea se derulau mii de filme cu ceea ce putea fii si toate infricosatoare.
         ''Jessica.Trezestete'' [am urlat,speriata]

2.Acelas drum

Intr-un final am pornit spre Bucuresti spre seara pentru a ma sincroniza ca la ora 5 sa fiu in oras.
Bucuria mea a fost ca am mers cu o prietena care si ea trebuia sa fie prezenta la un casting la aceeasi firma unde am fost si eu selectata.

Am avut parte de o seara obositoare cu multe opriri,fum de tigara,glume prostesti ca sa nu mai vorbim de discutii interminabile pe subiecte patetice.
In cele din urma am ajuns la Bucuresti punctuale.

Pe langa oboseala acumulata pe drum, au urmat cateva ore petrecute cu,completarea unor formulare si acte.

Totul nu a durat mai mult de 2 ore dupa care ne-am pornit spre studioul foto unde trebuia Jessica sa participe la casting.

Dupa sedinta foto eu si Jessica ne-am asezat pe un fotoliu alb imaculat.la ordinele Morticiei [ o doamna invarsta de la studio care ne amuza foarte mult datorita asemanarii ei izbitoare cu frumoasa Morticia Addams ].Am inceput sa imi studiez prietena,frumoasa,par lung si blond,ochii albastrii,inalta,slabuta si cu un aer misterios care ma prinse si pe mine.Poate va intrebati de ce o studiam.Desi o cunosteam de foarte multi ani,simteam ca ma inspaimanta.Cu o voce tremurata abea am reusit sa ii rostesc numele:

   ''-Jessica ... daca doar una dintre noi v-a avea succes in cariera de model ... am fii geloase una pe cealalta? daca doar una dintre noi v-a putea merge m-ai departe,ne-am trada pentru a ne urma visul ? ne-am face rau una alteia pentru a ne injosi? ''

Jessica,imi raspunse insa cu o voce calma,luandu-ma in brate si zambind:

''-Cred ca te-ai uitat la prea multe filme.Totul va fii bine,pasim impreuna pe acest drum si nu lasam pe nimeni sa ne desparta.Ne sustinem una pe alta si avem incredere una in cealalta.Nu asta ne-am promis?...daca ne respectam promisiunile ce ar putea merge rau?''
       Imi era putin rusine ca,pentru o secunda,imi pierdusem increderea in ea dar in acel moment nu cred ca puteam sa mai am incredere in cineva,nici macar in mine.Simtieam ca totul depindea de ceea ce uram sa ne spuna doamna Morticia ... :-s

1.Schimbarea

Intr-o lume pierduta,intre basm si realitate,privesc silueta unei adolescente care tanjeste dupa file de poveste.Cu maini delicate isi aseaza parul aramiu,dupa ureche.
Obrajii conturati,ochii mari verzui dar invaluiti de mister.Buze de culoarea petalelor rozalii ale trandafirilor salbatici.Trasaturi dulci ale fetei ca a unei copile inocente. .

Ma ridic de pe scaunul confortabil ,si ma apropii mai mult de oglinda,observ adolescenta apropiinduse si ea,copiindu-mi miscarile si mimica fetei:
        ''Nu sunt decat un copil,nici nu ma mai recunosc,atat de mult m-am schimbat,si totusi...eu sunt?acea minunata fata?''
Absorbita parca de oglinda,o voce groasa de femeie,ma trezii la realitate:

''-Domnisoara Sayuri,urmati''
''-Ah,da...[spun eu plecand putin capul in semn de multumire]''

Femeia imi deschise o usa din capatul camerei si ma pofti inauntru unde ma astepta o doamna mai invarsta,foarte aranjata si dichisita.Aceasta se prezenta frumos apoi se aseza in spatele unui birou.
Arunca o privire la dosarul meu care se afla pe masa,apoi imi puse cateva intrebari standard. "Ma numesc Min Sayuri si am 19 ani.De mica am fost atrasa de tot ceea ce insemna desen si arta,si am continuat sa imi urmez pasiunea invatand la liceu de arte plastice." A urmat o clipa de tacere apoi femeia continua " programul nostru sustine ideea de studiu inafara tarii,primind sustinere din partea statului atat informare cat si legaturi directe cu diferite universitat" inspira adanc si deschise dosarul. Ochii ei parca strapungeau fiecare rand si informatie nescapandui nimic,apoi brusc se opri. Portofoliul. Cele mai bune desene ale mele se aflau acolo si acesta ar fii momentul critic. Doamna inspra adanc " Imi place,ai viziune si stil.Dar trebuie sa fii flexibila " "la ce va referiri?" intreb eu "inscrieriile pentru programul nostru s-au incheiat saptamana trecuta,iar maine la ora 6 ar fii trebuit sa fii la Bucuresti pentru completarea unor formulare si participarea la preselectie. "dar in 2 ore pleaca ultimul tren spre bucuresti"