Si toti ne mintim uneori pe noi insine.
Ne place sa traim in propriul paradis,spunand cat este atat de real,dar stim ca este o minciuna.
Ne place sa traim in propriul paradis,spunand cat este atat de real,dar stim ca este o minciuna.
Si toti am facut asta macar o data in viata. Toti am vrut sa pastram o poveste pentru totdeauna,imbatati cu amor,preferand minciuna decat adevarul.
Stiam totusi ca se va sfarsi.Ca nimic nu este pentru totdeauna.Decat sa recunoastem sfarsitul povestii doar ne minteam spunand ca totul va dura la nesfarsit.
Stiam totusi ca se va sfarsi.Ca nimic nu este pentru totdeauna.Decat sa recunoastem sfarsitul povestii doar ne minteam spunand ca totul va dura la nesfarsit.
Dar timpul se scurge,ca cerneala pe hartie. Iar oricat am amana. Acel moment vine. Povestea se sfarseste si din cauza iluziilor noastre,ea doare mai tare ca niciodata.
Si cine este responsabil?! Doar...noua nea placut sa ne hranim din iluzii....
Si daca pana si noi ne minim.in cine sa avem incredere?
Doar ...noi neam tradat sufletele in fața placerii. Si o vom face din nou si din nou caci atunci cand este vorba de dragoste,pana si legiile universului dispar.
Si daca pana si noi ne minim.in cine sa avem incredere?
Doar ...noi neam tradat sufletele in fața placerii. Si o vom face din nou si din nou caci atunci cand este vorba de dragoste,pana si legiile universului dispar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu