noapte de cosmar

   Eram speriate de moarte.Jessica m-a luase in brate si-mi sopti cu o voce foarte slabita si tremurata ca abea am inteles:
      ''-ce ar trebui sa facem?''
   ''-imi e frica Jessica,ar trebui sa sunam la politie?''
   ''-haide,linisteste-te poate e doar Loren''

Se mai auzii un tipat,era cel al Lorenei iar Jessica speriata a luat ce a prins in mana,nu am vazut bine,si a fugit in bucatarie.

Se lasa o tacere,care ma speria si mai tare.M-am ghemuit intr-un colt al patului,si am impins cu piciorul ceva sub pat.Nu mi-am dat seama ce asa ca am bagat mana sub pat sa vad ce e.Nu-mi venea a crede ochiilor ce tineam in mana.De uimire si spaima mi-am acoperit gura cu cealalta mana si cu ochii bolditi am realizat ca tineam in mana un pistol.
 ''Nu stiu cum se foloseste chestia asta,insa cred ca ma voi putea apara cu el''

 [Lumina s-a aprins] Am azvarlit pistolul de unde il luasem si mi-am ridicat subtil ochii de sub pat,cat sa vad in camera.M-am usurat cand am vazut-o pe Jessica cu Loren ca au intrat in camera.Am sarit la gatul lui Jessica imbratisand-o:
         ''-Jessica,ce s-a intamplat?''
         ''-Da,Loren.Cine era tipul?''
         ''-Ii datorez niste bani.Era beat.Nu vroia sa plece din fata usii pana nu ii dau banii,i-am spus ca intru in casa ca sa ii aduc banii insa a intrat peste mine hartuindu-ma.''
         ''-Da-l pe mana politiei,Loren [zbiera Jessica]''
         ''-Nu te baga.Stiu ce am de facut.Duceti-va la culcare.''

Spunand acestea Loren a inchis lumina si s-a dus in camera sa iar Jessica m-a luat de mana si m-a trantit in pat.Dupa acea sperietura imi era frica sa ii spun Jessicai ce aveam sub pat.Nu vroiam sa o sperii si mai tare si chiar aveam nevoie de odihna asa ca am incercat sa ma calmez si eu si intr-un final am adormit

1.Schimbarea

Intr-o lume pierduta,intre basm si realitate,privesc silueta unei adolescente care tanjeste dupa file de poveste.Cu maini delicate isi aseaza parul aramiu,dupa ureche.
Obrajii conturati,ochii mari verzui dar invaluiti de mister.Buze de culoarea petalelor rozalii ale trandafirilor salbatici.Trasaturi dulci ale fetei ca a unei copile inocente. .

Ma ridic de pe scaunul confortabil ,si ma apropii mai mult de oglinda,observ adolescenta apropiinduse si ea,copiindu-mi miscarile si mimica fetei:
        ''Nu sunt decat un copil,nici nu ma mai recunosc,atat de mult m-am schimbat,si totusi...eu sunt?acea minunata fata?''
Absorbita parca de oglinda,o voce groasa de femeie,ma trezii la realitate:

''-Domnisoara Sayuri,urmati''
''-Ah,da...[spun eu plecand putin capul in semn de multumire]''

Femeia imi deschise o usa din capatul camerei si ma pofti inauntru unde ma astepta o doamna mai invarsta,foarte aranjata si dichisita.Aceasta se prezenta frumos apoi se aseza in spatele unui birou.
Arunca o privire la dosarul meu care se afla pe masa,apoi imi puse cateva intrebari standard. "Ma numesc Min Sayuri si am 19 ani.De mica am fost atrasa de tot ceea ce insemna desen si arta,si am continuat sa imi urmez pasiunea invatand la liceu de arte plastice." A urmat o clipa de tacere apoi femeia continua " programul nostru sustine ideea de studiu inafara tarii,primind sustinere din partea statului atat informare cat si legaturi directe cu diferite universitat" inspira adanc si deschise dosarul. Ochii ei parca strapungeau fiecare rand si informatie nescapandui nimic,apoi brusc se opri. Portofoliul. Cele mai bune desene ale mele se aflau acolo si acesta ar fii momentul critic. Doamna inspra adanc " Imi place,ai viziune si stil.Dar trebuie sa fii flexibila " "la ce va referiri?" intreb eu "inscrieriile pentru programul nostru s-au incheiat saptamana trecuta,iar maine la ora 6 ar fii trebuit sa fii la Bucuresti pentru completarea unor formulare si participarea la preselectie. "dar in 2 ore pleaca ultimul tren spre bucuresti"