In acea seara,am ajuns acasa destul de tarziu.M-am furisat pe usa,de la intrare,pentru a nu o trezi pe matusa mea.Tot ceea ce imi doream e un interogatoriu la care sa-i raspund cu :
-Nu-ti face griji,am alergat toata ziua dupa in nebun.
M-am asigurat ca e in patul ei,apoi cu pasi marunti m-am indreptat spre camera mea.Am apasat pe clanta,de parca as fii vrut sa apas pe un balon,cu un ac,fara a-l sparge.
CRRRRRRRRR!
(Se auzii scartaitul usii)
-Firarrrr. soptii eu,facand semn usii sa taca. (de parca ea m-ar fii putut intelege,la cat de ametita eram,nu m-as fii mirat daca usa mi-ar fii vorbit)
M-am trantit in pat,obosita,fara a ma schimba in pijamale.Am ofticat puternic,privind spre balcon.Un aer rece si intepator venea de afara,asa ca m-am decis sa inchid mai bine fereastra.
Mi-am scos carnetelul din geanta,apoi m-am indreptat spre fereastra.Mergand pe varfuri,ca o balerina,pielea mea catifelata mangaia podeaua rece,ca petalele unui trandafir,cazand una cate una.
deschid carnetelul,rasfoind foile vedeam tot felul de desene,imi aminteam de locuri,de sentimente,de amintiri,colegi,prieteni,mirosul serilor de vara,si brusc un biletel cazuse din el: Si asta ce o mai fii?
Am ridicat usor biletelul de pe podea,cazut chiar langa fereastra.
Era o hartie alba,frumos impaturita in patru.
Am despaturit usor hartia,amintindu-mi cum despatuream foile de prajituri ale bunicii,fara a rupe vreuna,fiind foarte firave.
Se afișează postările cu eticheta 17. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta 17. Afișați toate postările
luni, 15 octombrie 2012
duminică, 14 octombrie 2012
In cautarea lui
Si totusi,oare stim vreodata cine suntem,cu adevarat?
Ajungem vreodata sa ne cunoastem pe noi insine cu adevarat?
Iar oamenii ce ne inconjoare,cu care traim,carora ne destainuim,putem spune ca ii cunoastem?Sau doar se ascund dupa niste masti de nerecunoscut...
Ore intregi m-am invartit pe straziile Parisului.Si poate asi fii trecut pe langa el,si nu l-asi fii observat.Caci totul era in ceata.
Se inserase,iar inima nu incetase sa mi se zmunceasca din piept.Batea atat de tare,de parca ar fii vrut sa o ia la fuga,parca cautandu-l si ea.
M-am oprit pentru o secunda, pe unul dintre podurile ce tranversau raul Sena,inchizandu-mi ochii.Simteam mirosul apei,al parfumurilor scumpe ale oamenilor ce treceau pe langa mine,si
....
Ajungem vreodata sa ne cunoastem pe noi insine cu adevarat?
Iar oamenii ce ne inconjoare,cu care traim,carora ne destainuim,putem spune ca ii cunoastem?Sau doar se ascund dupa niste masti de nerecunoscut...
Ore intregi m-am invartit pe straziile Parisului.Si poate asi fii trecut pe langa el,si nu l-asi fii observat.Caci totul era in ceata.
Se inserase,iar inima nu incetase sa mi se zmunceasca din piept.Batea atat de tare,de parca ar fii vrut sa o ia la fuga,parca cautandu-l si ea.
M-am oprit pentru o secunda, pe unul dintre podurile ce tranversau raul Sena,inchizandu-mi ochii.Simteam mirosul apei,al parfumurilor scumpe ale oamenilor ce treceau pe langa mine,si
....
sâmbătă, 28 iulie 2012
La multi ani mie!
Emotiile erau imense,costum elegant,interviul la colegiul multdorit era deja stabilit dupamasa,iar teama ca jurnalul meu ar fii ajuns pe mainile cui nu trebuia,era din ce in ce mai mare.
.Dupamasa am fost prezenta la interviu,si bineinteles acceptata. Urma sa incep cusuriile din toamna,deci mai aveam la dispozitie ceva timp sa invat limba. Zilele au trecut,care din care mai plictisitoare,intrigante,ciudate sau superbe.
Cu franceza mergeam din ce in ce mai bine si parca totul incepea sa capete un sens,insa inca eram intr-o lume in care nu puteam sa vad scarile din fata mea si mereu mi se parea ca urmatorul pas am sa-l fac in gol.
Asa s-a dus o alta vara din viata mea.
LA MULTI ANI! imi ura matusa cu un tort minunat in mana ,intr-o dupamiaza .
''Scumpo astazi este ziua ta''
''De parca nu stiam''raspund indiferenta.
''Si cum trebuie sa te simiti la 19 ani?''
''Ca la 18,matusa,sincer eu nu vad nici o diferenta.''cu o voce calma,o asigur pe sora tatalui meu,ca totul e in regula cu mine.
''Dar...''continua ea''Ti-ai propus sa faci ceva spectaculos azi?''
''Sa hoinaresc straziile parisului pe inserate....''
''Iubit-o,asta faci de fiecare daca cand ai timp liber,totusi este ziua ta,ce spui daca,dupa ce vin de la serviciu ne vedem in fata magazinului cu trandafiri din piata?''
''Pe langa tarabele cu tablouri si langa mimi?'' era puncul nostru de reper.
Matusa facu semn din cap,apoi imi intinse pe masa o felie de tort cu o lumanare
''ok'' M-am autoservit cu o lingurita,din dulapiorul de langa ghiuveta si m-am asezat la masa,gustand din tort,apoi exclamand ''Oh minunat,matusa,tot o bucatareasa excelenta ai ramas''
''si ma bucur sa aud asta de la tine,te-am pupat printes-o ne vedem diseara'' Matusa se indrepta spre usa,cu o valiza in mana dreapta.Fusta ei neagra cu multe pliuri ii flutura sub voalul transparent,mai lung in spate,iar camasa alba,semnata Yves Saint Laurent in contrast cu o brosa turcoaz extrem de valoroasa care completa tot lookul glamour,indica clar ca Josephine,nu lucra la o florarie de pe strada Delambre si nici la cel mai faimos complex comercial din Paris.Ceva modest pot spune.Lucra la un birou de pe strada Rue Clovis.
''papa.'' luand-umi la revedere,inchid usa dupa ea si grabita,ma indrept spre balcon luandu-mi o tigara din poseta. Imi placea sa fumez pe balcon diminetiile cand eram singura. Imi aducea aminte de diminetiile petrecute in balcon la 17 ani,in München, fumand.
Dupa ce mi-am terminat tigara ma indreptam garderopa,pentru a-mi alege cea mai moderna,frumoasa si indragita tinuta de a mea.
Poate prima impresie care am facut-o legat de ziua mea este ca ''Nu imi pasa'' insa chiar imi pasa.Imi pasa foarte mult,insa nu imi doream ceva foarte extravagant,vroiam ceva intim,finut,de bun gust,si tipic Parizian.Adoram plimbarile lungi pe inserate,caci doar atunci Parisul imi oferea doza maxima de liniste,incredere si doar atunci imi descoperea secretele sale,ratacindu-ma pe strazi in care nu am mai fost aratandu-mi viata oamenilor care nu i-am mai vazut,inafara forfotei de la ora 14,din mijlocul orasului.
.Dupamasa am fost prezenta la interviu,si bineinteles acceptata. Urma sa incep cusuriile din toamna,deci mai aveam la dispozitie ceva timp sa invat limba. Zilele au trecut,care din care mai plictisitoare,intrigante,ciudate sau superbe.
Cu franceza mergeam din ce in ce mai bine si parca totul incepea sa capete un sens,insa inca eram intr-o lume in care nu puteam sa vad scarile din fata mea si mereu mi se parea ca urmatorul pas am sa-l fac in gol.
Asa s-a dus o alta vara din viata mea.
''Scumpo astazi este ziua ta''
''De parca nu stiam''raspund indiferenta.
''Si cum trebuie sa te simiti la 19 ani?''
''Ca la 18,matusa,sincer eu nu vad nici o diferenta.''cu o voce calma,o asigur pe sora tatalui meu,ca totul e in regula cu mine.
''Dar...''continua ea''Ti-ai propus sa faci ceva spectaculos azi?''
''Sa hoinaresc straziile parisului pe inserate....''
''Iubit-o,asta faci de fiecare daca cand ai timp liber,totusi este ziua ta,ce spui daca,dupa ce vin de la serviciu ne vedem in fata magazinului cu trandafiri din piata?''
''Pe langa tarabele cu tablouri si langa mimi?'' era puncul nostru de reper.
Matusa facu semn din cap,apoi imi intinse pe masa o felie de tort cu o lumanare
''ok'' M-am autoservit cu o lingurita,din dulapiorul de langa ghiuveta si m-am asezat la masa,gustand din tort,apoi exclamand ''Oh minunat,matusa,tot o bucatareasa excelenta ai ramas''
''si ma bucur sa aud asta de la tine,te-am pupat printes-o ne vedem diseara'' Matusa se indrepta spre usa,cu o valiza in mana dreapta.Fusta ei neagra cu multe pliuri ii flutura sub voalul transparent,mai lung in spate,iar camasa alba,semnata Yves Saint Laurent in contrast cu o brosa turcoaz extrem de valoroasa care completa tot lookul glamour,indica clar ca Josephine,nu lucra la o florarie de pe strada Delambre si nici la cel mai faimos complex comercial din Paris.Ceva modest pot spune.Lucra la un birou de pe strada Rue Clovis.
Poate prima impresie care am facut-o legat de ziua mea este ca ''Nu imi pasa'' insa chiar imi pasa.Imi pasa foarte mult,insa nu imi doream ceva foarte extravagant,vroiam ceva intim,finut,de bun gust,si tipic Parizian.Adoram plimbarile lungi pe inserate,caci doar atunci Parisul imi oferea doza maxima de liniste,incredere si doar atunci imi descoperea secretele sale,ratacindu-ma pe strazi in care nu am mai fost aratandu-mi viata oamenilor care nu i-am mai vazut,inafara forfotei de la ora 14,din mijlocul orasului.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)