In acea seara,am ajuns acasa destul de tarziu.M-am furisat pe usa,de la intrare,pentru a nu o trezi pe matusa mea.Tot ceea ce imi doream e un interogatoriu la care sa-i raspund cu :
-Nu-ti face griji,am alergat toata ziua dupa in nebun.
M-am asigurat ca e in patul ei,apoi cu pasi marunti m-am indreptat spre camera mea.Am apasat pe clanta,de parca as fii vrut sa apas pe un balon,cu un ac,fara a-l sparge.
CRRRRRRRRR!
(Se auzii scartaitul usii)
-Firarrrr. soptii eu,facand semn usii sa taca. (de parca ea m-ar fii putut intelege,la cat de ametita eram,nu m-as fii mirat daca usa mi-ar fii vorbit)
M-am trantit in pat,obosita,fara a ma schimba in pijamale.Am ofticat puternic,privind spre balcon.Un aer rece si intepator venea de afara,asa ca m-am decis sa inchid mai bine fereastra.
Mi-am scos carnetelul din geanta,apoi m-am indreptat spre fereastra.Mergand pe varfuri,ca o balerina,pielea mea catifelata mangaia podeaua rece,ca petalele unui trandafir,cazand una cate una.
deschid carnetelul,rasfoind foile vedeam tot felul de desene,imi aminteam de locuri,de sentimente,de amintiri,colegi,prieteni,mirosul serilor de vara,si brusc un biletel cazuse din el: Si asta ce o mai fii?
Am ridicat usor biletelul de pe podea,cazut chiar langa fereastra.
Era o hartie alba,frumos impaturita in patru.
Am despaturit usor hartia,amintindu-mi cum despatuream foile de prajituri ale bunicii,fara a rupe vreuna,fiind foarte firave.
Se afișează postările cu eticheta paris. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta paris. Afișați toate postările
luni, 15 octombrie 2012
duminică, 14 octombrie 2012
In cautarea lui
Si totusi,oare stim vreodata cine suntem,cu adevarat?
Ajungem vreodata sa ne cunoastem pe noi insine cu adevarat?
Iar oamenii ce ne inconjoare,cu care traim,carora ne destainuim,putem spune ca ii cunoastem?Sau doar se ascund dupa niste masti de nerecunoscut...
Ore intregi m-am invartit pe straziile Parisului.Si poate asi fii trecut pe langa el,si nu l-asi fii observat.Caci totul era in ceata.
Se inserase,iar inima nu incetase sa mi se zmunceasca din piept.Batea atat de tare,de parca ar fii vrut sa o ia la fuga,parca cautandu-l si ea.
M-am oprit pentru o secunda, pe unul dintre podurile ce tranversau raul Sena,inchizandu-mi ochii.Simteam mirosul apei,al parfumurilor scumpe ale oamenilor ce treceau pe langa mine,si
....
Ajungem vreodata sa ne cunoastem pe noi insine cu adevarat?
Iar oamenii ce ne inconjoare,cu care traim,carora ne destainuim,putem spune ca ii cunoastem?Sau doar se ascund dupa niste masti de nerecunoscut...
Ore intregi m-am invartit pe straziile Parisului.Si poate asi fii trecut pe langa el,si nu l-asi fii observat.Caci totul era in ceata.
Se inserase,iar inima nu incetase sa mi se zmunceasca din piept.Batea atat de tare,de parca ar fii vrut sa o ia la fuga,parca cautandu-l si ea.
M-am oprit pentru o secunda, pe unul dintre podurile ce tranversau raul Sena,inchizandu-mi ochii.Simteam mirosul apei,al parfumurilor scumpe ale oamenilor ce treceau pe langa mine,si
....
vineri, 10 august 2012
Masca ascunde identitatea
Ajunsa in cafenea,cautam cu privirea autorul incidentelor,daca le pot numii asa.
In stanga cafenelei erau asezate aleatoriu 3 masute,insa toate goale.In dreapta se aflau mai multe masute ocupate,insa nu eram sigura daca cineva de acolo era persoana pe care o cautam,asa ca m-am asezat la o masa,asteptand sa ma bata cineva pe umar spunand: ''heii,eu sunt cel pe care il cauti''
''-Mda,sigur...asa ceva...aberant de-a dreptul''imi spuse o voce din gandul meu.
Ma uitam in jur,agitata,gandind ca ''sigur a fost o farsa!''.
Cand imi ridic privirea,in fata mea era asezat un buchet imens de trandafiri rosii cu un biletel in mijlocul lor.Timida am intors biletelul.Era scris de mana, Imi pare rau!,in franceza.
M-am ridicat de pe scaun si am dat la oparte buchetul de trandafiri,pentru a vedea cine se ascunde in spatele lui.Am zarit un mim.Cunoscut pot spune.El imi zambi,apoi imi facu semn sa stau jos.M-am asezat jos,apoi l-am intrebat:
''Ce anume ai sa imi inapoiezi?''
El imi zambi din nou,apoi incepu sa se controleze prin buzunare,de unde,in cele din urma,a scos un caiet,presupun.Sincer,nu vedeam prea bine,deoarece il tinea putin ascuns in palmele sale.
Mi-am aplecat capul in stanga,fortandu-mi ochii pentru a vedea mai bine.
Mimul imi inmanase carnetelul,se ridica de la masa,apoi in semn de ramas bun,isi inclina capul si apoi pleca.
''Ciudat''gandii eu,dand ochii peste cap.
Am privit spre carnetelul din mainile mele.Intorcandu-l pe partea cealalta am realizat ca era jurnalul meu de calatorie pe care il pierduse-m cu un an in urma.
Inima a inceput sa imi bata,iar un fior imi cuprinse tot corpul.Eram bucuroasa ca l-am gasit dar gandul meu era infectat cu amitirile din ziua pierderii,apoi cu tot ce se intamplase.
Mi-am adus aminte ca l-am pierdut langa mim,ca el mi-a organizat ''vanatoarea de comori'' si ca imi parea atat de cunoscut.
Parca nici scaunul nu mai parea confortabil,stand ca pe ace,am deschis carnetelul rasfoindul.
Imi veneau in minte fiecare amintire a paginii pe care am scris,una cate una,derulandu-se printre degetele mele.Brusc imi sari in ochi o pagina care nu continea scrisul meu.
''Ce....'' am inceput sa citesc ceea ce scria,cuvant cu cuvant,fiorii devenisera din ce in ce mai mari,in gandul meu totul se incetosa,si intr-un fel ciudat unele lucruri se clarificau.
La sfarsitul micii scrisori,sub o semnatura pe care o cunosteam,se afla un micut citat
''Nu trage niciodata concluzii inainte sa ai toate datele''
Inima mii s-a oprit in loc,si intr-un suflet am iesit din restaurant cautand-ul din nou pe mim,alergand in stanga si dreapta pentru al gasi.
Insa mimul disparuse,exact ca in alte dati.
''Nu-mi vine sa cred ca el e,cum e posibil...nu pot sa cred...trebuie sa-l gasesc!''exclam eu foarte agitata.
Si oare cine era acest tip?Pe cine ascundea traditionalul machiaj?De unde stia atat de multe despre mine?Si ce-mi scrisese?
In stanga cafenelei erau asezate aleatoriu 3 masute,insa toate goale.In dreapta se aflau mai multe masute ocupate,insa nu eram sigura daca cineva de acolo era persoana pe care o cautam,asa ca m-am asezat la o masa,asteptand sa ma bata cineva pe umar spunand: ''heii,eu sunt cel pe care il cauti''
''-Mda,sigur...asa ceva...aberant de-a dreptul''imi spuse o voce din gandul meu.
Ma uitam in jur,agitata,gandind ca ''sigur a fost o farsa!''.
Cand imi ridic privirea,in fata mea era asezat un buchet imens de trandafiri rosii cu un biletel in mijlocul lor.Timida am intors biletelul.Era scris de mana, Imi pare rau!,in franceza.
M-am ridicat de pe scaun si am dat la oparte buchetul de trandafiri,pentru a vedea cine se ascunde in spatele lui.Am zarit un mim.Cunoscut pot spune.El imi zambi,apoi imi facu semn sa stau jos.M-am asezat jos,apoi l-am intrebat:
''Ce anume ai sa imi inapoiezi?''
El imi zambi din nou,apoi incepu sa se controleze prin buzunare,de unde,in cele din urma,a scos un caiet,presupun.Sincer,nu vedeam prea bine,deoarece il tinea putin ascuns in palmele sale.
Mi-am aplecat capul in stanga,fortandu-mi ochii pentru a vedea mai bine.
Mimul imi inmanase carnetelul,se ridica de la masa,apoi in semn de ramas bun,isi inclina capul si apoi pleca.
''Ciudat''gandii eu,dand ochii peste cap.
Am privit spre carnetelul din mainile mele.Intorcandu-l pe partea cealalta am realizat ca era jurnalul meu de calatorie pe care il pierduse-m cu un an in urma.
Inima a inceput sa imi bata,iar un fior imi cuprinse tot corpul.Eram bucuroasa ca l-am gasit dar gandul meu era infectat cu amitirile din ziua pierderii,apoi cu tot ce se intamplase.Mi-am adus aminte ca l-am pierdut langa mim,ca el mi-a organizat ''vanatoarea de comori'' si ca imi parea atat de cunoscut.
Parca nici scaunul nu mai parea confortabil,stand ca pe ace,am deschis carnetelul rasfoindul.
Imi veneau in minte fiecare amintire a paginii pe care am scris,una cate una,derulandu-se printre degetele mele.Brusc imi sari in ochi o pagina care nu continea scrisul meu.
''Ce....'' am inceput sa citesc ceea ce scria,cuvant cu cuvant,fiorii devenisera din ce in ce mai mari,in gandul meu totul se incetosa,si intr-un fel ciudat unele lucruri se clarificau.
La sfarsitul micii scrisori,sub o semnatura pe care o cunosteam,se afla un micut citat
''Nu trage niciodata concluzii inainte sa ai toate datele''
Inima mii s-a oprit in loc,si intr-un suflet am iesit din restaurant cautand-ul din nou pe mim,alergand in stanga si dreapta pentru al gasi.
Insa mimul disparuse,exact ca in alte dati.
''Nu-mi vine sa cred ca el e,cum e posibil...nu pot sa cred...trebuie sa-l gasesc!''exclam eu foarte agitata.
Si oare cine era acest tip?Pe cine ascundea traditionalul machiaj?De unde stia atat de multe despre mine?Si ce-mi scrisese?
joi, 2 august 2012
Trandafirul
Mi-am bagat biletelul in geanta,mi-am luat jacheta si am plecat spre floraria de langa parcul Luxembourg.
''-Ah,da!Uitasem,comanda specia...''apoi ma privi si imi spuse ''Asteptati cateva momente''
Am aprobat din cap si am inceput sa privesc restul incaperii,in timp ce vanzatorul a plecat in spatele magazinului. A revenit cu un trandafir rosu,foarte frumos.
''-Ma scuzati,cine a efectuat aceasta comanda?''
''-Am primit ordine stricte sa nu divulg acest lucru''
''-Multumesc,La revedere''
Mi-am luat trandafirul si iesit din magazin.M-am asezat pe o bancuta admirand trandafirul.
''-Tu de la cine esti?''
Invartindul pe o parte si pe alta,am observat un biletel in interiorul lui.
''-Oh,un alt biletel?''
sâmbătă, 28 iulie 2012
La multi ani mie!
Emotiile erau imense,costum elegant,interviul la colegiul multdorit era deja stabilit dupamasa,iar teama ca jurnalul meu ar fii ajuns pe mainile cui nu trebuia,era din ce in ce mai mare.
.Dupamasa am fost prezenta la interviu,si bineinteles acceptata. Urma sa incep cusuriile din toamna,deci mai aveam la dispozitie ceva timp sa invat limba. Zilele au trecut,care din care mai plictisitoare,intrigante,ciudate sau superbe.
Cu franceza mergeam din ce in ce mai bine si parca totul incepea sa capete un sens,insa inca eram intr-o lume in care nu puteam sa vad scarile din fata mea si mereu mi se parea ca urmatorul pas am sa-l fac in gol.
Asa s-a dus o alta vara din viata mea.
LA MULTI ANI! imi ura matusa cu un tort minunat in mana ,intr-o dupamiaza .
''Scumpo astazi este ziua ta''
''De parca nu stiam''raspund indiferenta.
''Si cum trebuie sa te simiti la 19 ani?''
''Ca la 18,matusa,sincer eu nu vad nici o diferenta.''cu o voce calma,o asigur pe sora tatalui meu,ca totul e in regula cu mine.
''Dar...''continua ea''Ti-ai propus sa faci ceva spectaculos azi?''
''Sa hoinaresc straziile parisului pe inserate....''
''Iubit-o,asta faci de fiecare daca cand ai timp liber,totusi este ziua ta,ce spui daca,dupa ce vin de la serviciu ne vedem in fata magazinului cu trandafiri din piata?''
''Pe langa tarabele cu tablouri si langa mimi?'' era puncul nostru de reper.
Matusa facu semn din cap,apoi imi intinse pe masa o felie de tort cu o lumanare
''ok'' M-am autoservit cu o lingurita,din dulapiorul de langa ghiuveta si m-am asezat la masa,gustand din tort,apoi exclamand ''Oh minunat,matusa,tot o bucatareasa excelenta ai ramas''
''si ma bucur sa aud asta de la tine,te-am pupat printes-o ne vedem diseara'' Matusa se indrepta spre usa,cu o valiza in mana dreapta.Fusta ei neagra cu multe pliuri ii flutura sub voalul transparent,mai lung in spate,iar camasa alba,semnata Yves Saint Laurent in contrast cu o brosa turcoaz extrem de valoroasa care completa tot lookul glamour,indica clar ca Josephine,nu lucra la o florarie de pe strada Delambre si nici la cel mai faimos complex comercial din Paris.Ceva modest pot spune.Lucra la un birou de pe strada Rue Clovis.
''papa.'' luand-umi la revedere,inchid usa dupa ea si grabita,ma indrept spre balcon luandu-mi o tigara din poseta. Imi placea sa fumez pe balcon diminetiile cand eram singura. Imi aducea aminte de diminetiile petrecute in balcon la 17 ani,in München, fumand.
Dupa ce mi-am terminat tigara ma indreptam garderopa,pentru a-mi alege cea mai moderna,frumoasa si indragita tinuta de a mea.
Poate prima impresie care am facut-o legat de ziua mea este ca ''Nu imi pasa'' insa chiar imi pasa.Imi pasa foarte mult,insa nu imi doream ceva foarte extravagant,vroiam ceva intim,finut,de bun gust,si tipic Parizian.Adoram plimbarile lungi pe inserate,caci doar atunci Parisul imi oferea doza maxima de liniste,incredere si doar atunci imi descoperea secretele sale,ratacindu-ma pe strazi in care nu am mai fost aratandu-mi viata oamenilor care nu i-am mai vazut,inafara forfotei de la ora 14,din mijlocul orasului.
.Dupamasa am fost prezenta la interviu,si bineinteles acceptata. Urma sa incep cusuriile din toamna,deci mai aveam la dispozitie ceva timp sa invat limba. Zilele au trecut,care din care mai plictisitoare,intrigante,ciudate sau superbe.
Cu franceza mergeam din ce in ce mai bine si parca totul incepea sa capete un sens,insa inca eram intr-o lume in care nu puteam sa vad scarile din fata mea si mereu mi se parea ca urmatorul pas am sa-l fac in gol.
Asa s-a dus o alta vara din viata mea.
''Scumpo astazi este ziua ta''
''De parca nu stiam''raspund indiferenta.
''Si cum trebuie sa te simiti la 19 ani?''
''Ca la 18,matusa,sincer eu nu vad nici o diferenta.''cu o voce calma,o asigur pe sora tatalui meu,ca totul e in regula cu mine.
''Dar...''continua ea''Ti-ai propus sa faci ceva spectaculos azi?''
''Sa hoinaresc straziile parisului pe inserate....''
''Iubit-o,asta faci de fiecare daca cand ai timp liber,totusi este ziua ta,ce spui daca,dupa ce vin de la serviciu ne vedem in fata magazinului cu trandafiri din piata?''
''Pe langa tarabele cu tablouri si langa mimi?'' era puncul nostru de reper.
Matusa facu semn din cap,apoi imi intinse pe masa o felie de tort cu o lumanare
''ok'' M-am autoservit cu o lingurita,din dulapiorul de langa ghiuveta si m-am asezat la masa,gustand din tort,apoi exclamand ''Oh minunat,matusa,tot o bucatareasa excelenta ai ramas''
''si ma bucur sa aud asta de la tine,te-am pupat printes-o ne vedem diseara'' Matusa se indrepta spre usa,cu o valiza in mana dreapta.Fusta ei neagra cu multe pliuri ii flutura sub voalul transparent,mai lung in spate,iar camasa alba,semnata Yves Saint Laurent in contrast cu o brosa turcoaz extrem de valoroasa care completa tot lookul glamour,indica clar ca Josephine,nu lucra la o florarie de pe strada Delambre si nici la cel mai faimos complex comercial din Paris.Ceva modest pot spune.Lucra la un birou de pe strada Rue Clovis.
Poate prima impresie care am facut-o legat de ziua mea este ca ''Nu imi pasa'' insa chiar imi pasa.Imi pasa foarte mult,insa nu imi doream ceva foarte extravagant,vroiam ceva intim,finut,de bun gust,si tipic Parizian.Adoram plimbarile lungi pe inserate,caci doar atunci Parisul imi oferea doza maxima de liniste,incredere si doar atunci imi descoperea secretele sale,ratacindu-ma pe strazi in care nu am mai fost aratandu-mi viata oamenilor care nu i-am mai vazut,inafara forfotei de la ora 14,din mijlocul orasului.
miercuri, 25 iulie 2012
Sa te trezesti intr-o lume noua
Ma trezi un clingeld enervant .Intind mana stanga spre noptiera si,din greseala,inping pe jos aparatul care ma trezise.Imi trec buimaca mana prin par si ma frec la ochi.
Privesc prin camera in stil vechi,tablourile de pe perete,scaunul de la birou din lemn masiv si dulapul usor camuflat de culoarea asemanatoare cu peretele,ghiveciul imens cu flori parfumate de langa geam,insa privirea mi se opreste la balcon.Un balcon cu cadrane albe si o perdea cu modele inflorate.Incerc sa ma dau jos din pat,descotorosindu-ma de cearceaful care ma imbratisa,rugandu-ma parca sa nu il parasesc.
Pasesc gingas pe podeaua laminata,pana ce ajung la balcon apoi deschid usa.O mireasma primavaratica de flori si aer curat ma trezi complet la realitate.Imi ridicase-m privirea din florile de pe pervazul solid al balconului si ma sprijini de el.
''-Ce minunat''
''-Bunicul tau iubea floriile acestea'' o voce feminina in spatele meu care imi suna atat de cunoscuta.Am aruncat o privire peste umar si intr-o clipa femeia m-a cuprins in brate continuand ''Bunicului tau ii placea locul acesta,isi petrecea noptile pictand peisajul care tu il admiri.Imi aduc aminte ca eram o copila cand mancam prajutura lui preferata,iar el fuma zeci de trabucuri pe acest balcon.Cate amintiri''
''Matusa''
''Dar uitete la tine,cat de mare ai crescut'' Ma prinse de umeri si ma admira din cap pana in picioare ''Semeni tot mai mult cu mama ta,si ca tot vorbim de ea,cum de te-a trimis sa am eu grija de tine?''
''Pai cine mai locuieste la Paris?Ii era frica sa nu ma pierd in asemenea oras,si are incredere ca tu vei avea grija de mine''
''banuiesc ca e o oferta pe care nu o pot refuza {chicoti}acum haide sa mananci ceva,ai nevoie de energie,astazi e o zii mareata,corect? spunand acestea iesi din camera,lasand usa larg deschisa.
Un miros de clatite cu banane si Nutella veni din pucatarie,strabatu intreaga casa,intra finut pe usa lasata deschisa apoi se strecura deasupra gurii mele pentru a-mi alinta mirosul.
''Asteapta,ai gatit clatite?''
Privesc prin camera in stil vechi,tablourile de pe perete,scaunul de la birou din lemn masiv si dulapul usor camuflat de culoarea asemanatoare cu peretele,ghiveciul imens cu flori parfumate de langa geam,insa privirea mi se opreste la balcon.Un balcon cu cadrane albe si o perdea cu modele inflorate.Incerc sa ma dau jos din pat,descotorosindu-ma de cearceaful care ma imbratisa,rugandu-ma parca sa nu il parasesc.
''-Ce minunat''
''-Bunicul tau iubea floriile acestea'' o voce feminina in spatele meu care imi suna atat de cunoscuta.Am aruncat o privire peste umar si intr-o clipa femeia m-a cuprins in brate continuand ''Bunicului tau ii placea locul acesta,isi petrecea noptile pictand peisajul care tu il admiri.Imi aduc aminte ca eram o copila cand mancam prajutura lui preferata,iar el fuma zeci de trabucuri pe acest balcon.Cate amintiri''
''Matusa''
''Dar uitete la tine,cat de mare ai crescut'' Ma prinse de umeri si ma admira din cap pana in picioare ''Semeni tot mai mult cu mama ta,si ca tot vorbim de ea,cum de te-a trimis sa am eu grija de tine?''
''Pai cine mai locuieste la Paris?Ii era frica sa nu ma pierd in asemenea oras,si are incredere ca tu vei avea grija de mine''
''banuiesc ca e o oferta pe care nu o pot refuza {chicoti}acum haide sa mananci ceva,ai nevoie de energie,astazi e o zii mareata,corect? spunand acestea iesi din camera,lasand usa larg deschisa.
Un miros de clatite cu banane si Nutella veni din pucatarie,strabatu intreaga casa,intra finut pe usa lasata deschisa apoi se strecura deasupra gurii mele pentru a-mi alinta mirosul.
''Asteapta,ai gatit clatite?''
Abonați-vă la:
Postări (Atom)