Masca ascunde identitatea

Ajunsa in cafenea,cautam cu privirea autorul incidentelor,daca le pot numii asa.
In stanga cafenelei erau asezate aleatoriu 3 masute,insa toate goale.In dreapta se aflau mai multe masute ocupate,insa nu eram sigura daca cineva de acolo era persoana pe care o cautam,asa ca m-am asezat la o masa,asteptand sa ma bata cineva pe umar spunand: ''heii,eu sunt cel pe care il cauti''
    ''-Mda,sigur...asa ceva...aberant de-a dreptul''imi spuse o voce din gandul meu.
Ma uitam in jur,agitata,gandind ca ''sigur a fost o farsa!''.
Cand imi ridic privirea,in fata mea era asezat un buchet imens de trandafiri rosii cu un biletel in mijlocul lor.Timida am intors biletelul.Era scris de mana, Imi pare rau!,in franceza.
         M-am ridicat de pe scaun si am dat la oparte buchetul de trandafiri,pentru a vedea cine se ascunde in spatele lui.Am zarit un mim.Cunoscut pot spune.El imi zambi,apoi imi facu semn sa stau jos.M-am asezat jos,apoi l-am intrebat:
          ''Ce anume ai sa imi inapoiezi?''
    El imi zambi din nou,apoi incepu sa se controleze prin buzunare,de unde,in cele din urma,a scos un caiet,presupun.Sincer,nu vedeam prea bine,deoarece il tinea putin ascuns in palmele sale.
Mi-am aplecat capul in stanga,fortandu-mi ochii pentru a vedea mai bine.
Mimul imi inmanase carnetelul,se ridica de la masa,apoi in semn de ramas bun,isi inclina capul si apoi pleca.
      ''Ciudat''gandii eu,dand ochii peste cap.
Am privit spre carnetelul din mainile mele.Intorcandu-l pe partea cealalta am realizat ca era jurnalul meu de calatorie pe care il pierduse-m cu un an in urma.
Inima a inceput sa imi bata,iar un fior imi cuprinse tot corpul.Eram bucuroasa ca l-am gasit dar gandul meu era infectat cu amitirile din ziua pierderii,apoi cu tot ce se intamplase.
Mi-am adus aminte ca l-am pierdut langa mim,ca el mi-a organizat ''vanatoarea de comori'' si ca imi parea atat de cunoscut.
      Parca nici scaunul nu mai parea confortabil,stand ca pe ace,am deschis carnetelul rasfoindul.
Imi veneau in minte fiecare amintire a paginii pe care am scris,una cate una,derulandu-se printre degetele mele.Brusc imi sari in ochi o pagina care nu continea scrisul meu.
                     ''Ce....'' am inceput sa citesc ceea ce scria,cuvant cu cuvant,fiorii devenisera din ce in ce mai mari,in gandul meu totul se incetosa,si intr-un fel ciudat unele lucruri se clarificau.
La sfarsitul micii scrisori,sub o semnatura pe care o cunosteam,se afla un micut citat
      ''Nu trage niciodata concluzii inainte sa ai toate datele''
Inima mii s-a oprit in loc,si intr-un suflet am iesit din restaurant cautand-ul din nou pe mim,alergand in stanga si dreapta pentru al gasi.
Insa mimul disparuse,exact ca in alte dati.
       ''Nu-mi vine sa cred ca el e,cum e posibil...nu pot sa cred...trebuie sa-l gasesc!''exclam eu foarte agitata.

   Si oare cine era acest tip?Pe cine ascundea traditionalul machiaj?De unde stia atat de multe despre mine?Si ce-mi scrisese?

Surpriza surpriza,de ziua mea

        Ora 20:45 Marché Bastille                                   Mesajul Misterios

         Ma plimbam prin micuta piata din Bastile,cand am primit un mesaj.In fundal canta melodia mea preferata.

                                ♪ ♫  Coeur de pirate - Adieu ♫ ♪

     ''Oare cine o mai fii la ora asta....'' mormai eu. Am deschis telefonul,citind mesajul:

 

            '' Numar necunoscut...hummm....sa fie oare de la Josephine.Iara vrea sa imi faca vre-o surpriza sigurat.De-aia mi-a trimis de pe un numar necunoscut...oare ce o fii''
         Eram intrigata,cafeneaua era la cativa pasi de mine,dar matusii mele nu-i statea in fire sa iese atat de repede de la servici.
          ''Poate a facut o exceptie de ziua mea'' gasesc eu rezolvarea problemei intr-un mod egoist.

Deci ma indreptam spre modesta Cafenea ''Flag''
     M-am asezat la o masuta intr-un colt,putin mai retras.Cafeneaua nu era atat de aglomerata ca de obicei,iar luminile pale faceau totul atat de romantic .... Un domn in costum select se indrepta spre mine,ma intreba daca am vre-o preferinta,iar eu,ca de obicei am comandat un Les Frappé.

   Comanda mea a fost facuta,si o asteptam. Bine inteles...o asteptam si pe Josephine.O cautam cu privirea prin multimea agitata. Cred ca au trecut mai mult de 15 minute,iar deliciosul meu Les Frappé abea acum si-a facut aparitia,printre mesele frumos aranjate,condus insa,spre surprinderea mea,de un Mim.
                 ''Hmmm...ciudat?! Nu-mi aduc aminte sa schimbe uniforma chelnerilor in una de Mim.''
           Mimul isi pleca putin capul,intr-un gest,care imi parea cunoscut,apoi imi aseza bautura fara cofeina,pe masuta rotunda din fata mea,si pleca din cafenea,spre piata.
                 ´´Ciudat...´´ spun nedumerita.
      ´´Si unde o mai fii si Josephine?´´ Mai ca gandeam cu voce tare.
        Dupa jumatate de ora,am luat si ultima gura din Les Frappé. ´´Mmmmm...a fost delicios´´ insa cu nervi trantesc cana pe masa,rasturnand-o pe o parte.Grabita sa nu se scurga vre-o picatura pe masa,ridic cana,si fara sa vreau privesc in ea.
         Spre uimirea mea,inauntrul,lipit de fundul canii se afla un biletel.

        Era un cod,apoi numele florariei mele favorite.Totul parea atat de straniu....Probabil ca si pentru ca afara era deja intuneric,iar aparitia mimului deja ma puse pe ganduri,apoi acest biletel misterios impreuna cu mesajul...ma faceau sa ma gandesc ca nu aveau nici o legatura cu matusa mea.

        Brusc,se auzise din nou soneria telefonului meu.Imi vibra in mana dreapta,insa si eu ´´vibram´´ alaturi de el,probabil de frica.Sigur de frica,imi era atat de teama si sa ma uit cine ma suna,si cu o voce tremurata,am raspuns foarte timida.

                     ´´Alo....da?´´

                   ´´Printes-o,eu am scapat de la lucru,ne vedem in 10 minute,cred.Te-am pupat´´

Pentru moment ma calmasem.

    In cateva minute am si zarit-o pe matusa,care ma astepta cu un buchet imens de flori.Mi-a urat inca o data la multi ani si am mers la un restaurant select,unul dintre preferatele ei,insa si al meu.

Nu indraznisem sa ii povestesc ce se intamplase,probabil pentru a pastra urma de mister care ma intriga,caci ma simteam ca un detectiv,asa ca am intrebat-o pe matusa un singur lucru;

           ´´Ce spui de cafeneaua Flag?´´

            ´´Prea simpla pentru gustul meu.´´

            ´´Despre mimi?´´

             ´´Draga,stii ca nu ma omor dupa ei´´

            ´´Mi-ai trimis astazi un mesaj?´´

             ´´Nu,am fost prea ocupata,dar Sayuri,ce sunt cu toate aceste intrebari?´´

             ´´Absolut nimic,matusa´´

 

                                               Si in acel moment am cazut pe ganduri,simtind o oarecare importanta care mi se acorda,si la urma urmei nu doream sa renunt asa usor.Ma simteam ca Jack Sparrow in cautarea comorii,sau ca Sherlock Holmes pe urma misterelor de neelucidat.